companion definitie

COMPANIÓN, -OÁNĂ, companioni, -oane, s. m. și f. (Franțuzism). 1. Camarad, tovarăș. 2. Persoană care făcea parte dintr-o societate comercială, artistică etc. – Din fr. compagnon. substantiv masculin și feminincompanion

COMPANIÓN s.m. (Franțuzism) Camarad, tovarăș; însoțitor. [Pron. -nion. / < fr. compagnon]. substantiv masculin și feminincompanion

COMPANIÓN, -OÁNĂ s. m. f. camarad, tovarăș; însoțitor. (< fr. compagnon) substantiv masculin și feminincompanion

*companión, -oánă s. (fr. compagnon). Asociat, tovarăș. substantiv masculin și feminincompanion

companión (livr.) (-nion) s. m., pl. companióni substantiv masculin și feminincompanion

companion m. asociat, tovarăș. substantiv masculin și feminincompanion

COMPANIÓN, -OÁNĂ, companioni, -oane, s. m. și f. (Livr.). 1. Camarad, tovarăș. 2. Persoană care făcea parte dintr-o societate comercială, artistică etc. – Din fr. compagnon. substantiv masculin și feminincompanion

COMPANIÓN, -OÁNĂ, companioni, -oane, s. m. și f. (Franțuzism învechit) 1. Camarad, tovarăș. Strămoșii noștri romani, companionii de arme ai strămoșului nostru Traian. ALECSANDRI, T. I 234. 2. Persoană care face parte dintr-o societate comercială (v. asociat), artistică etc. – Pronunțat: -nion. substantiv masculin și feminincompanion

companioánă (livr.) (-nioa-) s. f., g.-d. art. companioánei; pl. companioáne substantiv masculin și feminincompanioană