companie definitie

COMPANÍE¹, companii, s. f. 1. Tovărășie, însoțire. ◊ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i țină de urât. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. 3. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie. substantiv feminincompanie

COMPÁNIE², companii, s. f. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul. ◊ Companie de onoare = denumire a unei companii² care îndeplinește rolul de gardă de onoare. – Din fr. compagnie, it. compagnia. substantiv feminincompanie

COMPANÍE¹ s.f. Însoțire, tovărășie. ◊ (În trecut) Damă de companie = Persoană angajată (într-o familie burgheză) pentru a îngriji o persoană bătrână sau bolnavă. 2. Grup de persoane care-și petrec timpul împreună, care se distrează împreună. 3. Societate pentru exploatarea ținuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia]. substantiv feminincompanie

COMPÁNIE² s. f. subunitate militară care intră în compunerea batalionului. (< rus. companniia, fr. compagnie, it. compagnia) substantiv feminincompanie

COMPÁNIE² s.f. Subunitate (la infanterie sau la alte arme speciale) care intră în compunerea batalionului. [< fr. compagnie, cf. it. compagnia]. substantiv feminincompanie

COMPANÍE¹ s. f. 1. însoțire, tovărășie. 2. grup de persoane care-și petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj. 3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăților industriale, comerciale, de transport etc. (< fr. compagnie, /3/engl. company) substantiv feminincompanie

*compánie f. (rus. kompániĭa, d. fr. compagnie, care vine d. pain, pîne [!]; vfr. compain, tovarăș, cu care mănîncĭ pînea împreună; it. compagnia. V. cumpanie). Arm. Trupă pedestră (sfert de batalion) comandată de un căpitan. Companíe (fr. -gnie, it. -gnia). Grupă, ceată. Tovărășie, asociațiune, societate comercială saŭ alt-fel. Și compania, formulă care, pe o firmă, înlocuĭește numele celor-lalțĭ asociațĭ. În companíe, împreună, în tovărășie: în companíe cu cineva, în companía luĭ. Damă de companíe, damă care ține tovărășie alteĭa. V. guvernantă. substantiv feminincompanie

compáníe (-íi), s. f. – 1. Subunitate militară mai mare decît plutonul și mai mică decît batalionul. – 2. Tovărășie, însoțire. – 3. Grup mic de persoane care își petrec vremea împreună, societate. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți. – Var. (înv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) și apoi din fr. compagnie. S-a specializat în compánie „companie militară” și companíe, cu toate celelalte sensuri ale cuvîntului sp. sau fr. – Der. companist, s. m. (înv., negustor asociat companiei comercianților greci din Trans., sec. XVIII); companion, s. m. (tovarăș), înv. substantiv feminincompanie

companíe¹ (tovărășie, societate, întreprindere) s. f., art. companía, g.-d. art. companiéi; pl. companíi, art. companíile substantiv feminincompanie

compánie² (unitate militară) (-ni-e) s. f., art. compánia (-ni-a), g.-d. art. compániei; pl. compánii, art. compániile (-ni-i-) substantiv feminincompanie

companie f. 1. reunire de persoane: companie numeroasă; 2. asociațiune de învățați, de industriași: companie de căi ferate; și compania (et C-ie), for¬mulă înlocuind pe o firmă comercială numele asociaților cari nu figurează pe dânsa; 3. corp de trupe comandat de un căpitan: fiecare companie are patru ofițeri; 4. odinioară, asociațiune de negustori. substantiv feminincompanie

COMPANÍE¹, companii, s. f. 1. Tovărășie, însoțire. ◊ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i țină de urât. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. 3. Asociere de persoane fizice și juridice, constituite în societăți comerciale, în vederea efectuării de acte de comerț. – Din fr. compagnie. substantiv feminincompanie

COMPÁNIE², companii, s. f. Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul. ◊ Companie de onoare = denumire a unei companii² care îndeplinește rolul de gardă de onoare. – Din fr. compagnie, it. compagnia. substantiv feminincompanie

COMPÁNIE ², companii, s. f. Subunitate de infanterie sau de alte arme speciale, intrînd de obicei în compunerea batalionului. îmi lasă două companii de rezerviști. DUMITRIU, B. F. 123. Pe drum treceau tot mai mulți cai, cai mărunți de la companiile de mitralieră. CAMILAR, N. I 29. În cinci minute toată compania trebuia să fie gata, ca de război. SADOVEANU, O. VI 208. – Pronunțat: -ni-e. substantiv feminincompanie

COMPANÍE¹, companii, s. f. 1. Însoțire, tovărășie. Am călătorit în compania fratelui meu. ▭ Nu se poate nime jălui că nu e în bună companie. NEGRUZZI, S. I 328. ◊ (În societatea burghezo-moșierească) Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată în familiile burgheze ca să îngrijească de o persoană bătrîră sau bolnavă. Acum nu mai cad, pentru că merg totdeauna întovărășită de dama mea de companie. CAMIL PETRESCU, T. III 196. Nu am stat de vorbă decît cu doamna de com­panie. PAS, L. I 252. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea îm­preună; societate. Gătindu-se bucatele, compania s-a pus la masă. NEGRUZZI, S. I 82. 3. (În economia capitalistă) Societate comercială de transport sau industrială. Trecuse în Austria, în serviciul unei companii industriale. GALACTION, O. I 224. Vaporul Urania al companiei Cunard. GHICA, S. 532. Compania drumului de fier m-a însărcinat cu ridicarea planului; căci sunt inginer topograf. ALECSANDRI, T. I 358. ♦ (În statele colonialiste) Societate pentru exploatarea și înrobirea unor ținuturi coloniale. Compania Indiilor a asigurat Angliei stăpînirea și exploatarea nemiloasă a Indiei. substantiv feminincompanie