compătimi definitie

COMPĂTIMÍ vb. IV. 1. tr. A avea sau a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva. 2. intr. (Înv.) A suferi împreună cu cineva, a participa la suferința cuiva. [< con- + pătimi, după fr. compatir]. verb tranzitiv compătimi

COMPĂTIMÍ vb. tr. a avea, a manifesta milă față de suferințele sau de nenorocirea cuiva; a compasiona. (după fr. compatir) verb tranzitiv compătimi

compătimí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compătimésc, imperf. 3 sg. compătimeá; conj. prez. 3 să compătimeáscă verb tranzitiv compătimi

compătimì v. a fi atins de compătimire pentru nenorocirile altuia. verb tranzitiv compătimì

COMPĂTIMÍ, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Con1- + pătimi (după fr. compatir). verb tranzitiv compătimi

COMPĂTIMÍ, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău, milă față de cineva, față de încercările sau suferințele lui. 2. Intranz. (Învechit) A suferi împreună cu alt­cineva, a lua parte Ia suferința cuiva. A sa îndatorire cu rîvnă împlinește; Plăcut și cu blîndețe, la vorbă măsurat, Compătimește Însuși cînd vede pe sărac. NEGRUZZI, S. 264. Cînd sufletul gîndește, Cînd omul se coboară în conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește. Frățeștei ei lumine durerea mea supui. ALEXANDRESCU, M. 46. verb tranzitiv compătimi

*compătimésc v. tr. (d. com- și pătimesc; d. fr. compatir). Regret nenorocirea altuĭa. verb tranzitiv compătimesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului compătimi

compătimi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) compătimi compătimire compătimit compătimind singular plural
compătimind compătimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) compătimesc (să) compătimesc compătimeam compătimii compătimisem
a II-a (tu) compătimești (să) compătimești compătimeai compătimiși compătimiseși
a III-a (el, ea) compătimește (să) compătimeai compătimea compătimi compătimise
plural I (noi) compătimim (să) compătimim compătimeam compătimirăm compătimiserăm
a II-a (voi) compătimiți (să) compătimiți compătimeați compătimirăți compătimiserăți
a III-a (ei, ele) compătimesc (să) compătimească compătimeau compătimi compătimiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z