comitere definitie

COMÍTERE s.f. Acțiunea de a comite. [< comite]. substantiv feminin comitere

comítere s. f., g.-d. art. comíterii; pl. comíteri substantiv feminin comitere

COMÍTERE, comiteri, s. f. Acțiunea de a comite1. – V. comite1. substantiv feminin comitere

COMÍTERE, comiteri, s. f. Acțiunea de a comite. Comiterea unui delict se pedepsește cu închisoarea corecțională. substantiv feminin comitere

*comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete [!]; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă. verb tranzitiv comit

COMÍTE vb. III. tr. A face, a săvârși, a făptui. [P.i. comít. / cf. lat. committere, fr. commettre]. verb tranzitiv comite

COMÍTE2 vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere) verb tranzitiv comite

comite v. a face, a făptui (mai ales ceva rău): a comite o greșală, o crimă. verb tranzitiv comite

COMÍTE1, comít, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). – Din lat. committere. verb tranzitiv comite

comíte (-t, -ís), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite.Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141). verb tranzitiv comite

COMÍTE2, comít, vb. III. Tranz. (De obicei cu privire la o faptă rea, o greșeală) A face, a săvîrși, a făptui. Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. V. 98. Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. Inima ta de cetățean le lasă să comiți o asemenea scamatorie. în banii statului? ALEC­SANDRI, T. 769. verb tranzitiv comite

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului comitere

comitere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comitere comiterea
plural comiteri comiterile
genitiv-dativ singular comiteri comiterii
plural comiteri comiterilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z