reduceri si promotii 2018
Definitie comite - ce inseamna comite - Dex Online
Alege sensul dorit: comite - substantiv masculin comite - verb tranzitiv

comite definitie

CÓMITE s.m. Șef al unui comitat. [Cf. lat. comes, it. comite]. substantiv masculin comite

CÓMITE1 s. m. conducător al unui comitat. (< lat. comes, it. comite) substantiv masculin comite

*cómite m. (lat. cómes, cómitis, tovarăș. V. comis, conte). Rar. Conte. Șef de comitat. substantiv masculin comite

cómite1 s. m., pl. cómiți substantiv masculin comite

comíte2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comít; conj. prez. 3 să comítă; ger. comițấnd; part. comís substantiv masculin comite

còmite m. conte: comiții Ardealului BĂLC. substantiv masculin còmite

CÓMITE2, comiți, s. m. Conducător al unui comitat. – Din lat. comes, -itis. substantiv masculin comite

CÓMITE1, comiți, s. m. (învechit) Conducător admi­nistrativ al unui comitat. Sfatul, care era întocmit de Basta mai mult de oameni siguri ai lui, aprobă această părere a comitelui Tomaso Cauriolo. BĂLCESCU, O. II 311. substantiv masculin comite

*comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete [!]; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă. verb tranzitiv comit

COMÍTE vb. III. tr. A face, a săvârși, a făptui. [P.i. comít. / cf. lat. committere, fr. commettre]. verb tranzitiv comite

COMÍTE2 vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere) verb tranzitiv comite

comite v. a face, a făptui (mai ales ceva rău): a comite o greșală, o crimă. verb tranzitiv comite

comíte (-t, -ís), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite.Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141). verb tranzitiv comite

COMÍTE1, comít, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). – Din lat. committere. verb tranzitiv comite

COMÍTE2, comít, vb. III. Tranz. (De obicei cu privire la o faptă rea, o greșeală) A face, a săvîrși, a făptui. Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. V. 98. Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. Inima ta de cetățean le lasă să comiți o asemenea scamatorie. în banii statului? ALEC­SANDRI, T. 769. verb tranzitiv comite

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului comite

comite   substantiv masculin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) comite comitere comis comițând singular plural
comițând comiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) comit (să) comit comiteam comisei comisesem
a II-a (tu) comiți (să) comiți comiteai comiseși comiseseși
a III-a (el, ea) comite (să) comiteai comitea comise comisese
plural I (noi) comitem (să) comitem comiteam comiserăm comiseserăm
a II-a (voi) comiteți (să) comiteți comiteați comiserăți comiseserăți
a III-a (ei, ele) comit (să) comi comiteau comiseră comiseseră
comite   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comite comițând
plural comite comiți
genitiv-dativ singular comitere comit
plural comis comite
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z