comitat definitie

COMITÁT s.n. Diviziune administrativă; district (în organizarea administrativă a Imperiului austro-ungar). [< germ. Komitat, cf. lat.med. comitatus]. substantiv neutrucomitat

COMITÁT s. n. (în evul mediu) unitate administrativ-teritorială; district. (< germ. Komitat, lat. comitatus) substantiv neutrucomitat

*comitát n., pl. e (germ. komitat, d. lat. comitatus, escortă, convoĭ, d. cómes, cómitis, tovarăș. V. comite). O subdiviziune administrativă în Anglia și´n foasta [!] Austro-Ungarie (județ). substantiv neutrucomitat

comitát, -e, s.n. – Unitate administrativ-teritorială, condusă de un comite (sau conte). La 3 iulie 1368, prima atestare a Maramureșului sub denumirea de comitat; până atunci era denumit district sau țară (Tomi 2005). – Din germ. Komitat. substantiv neutrucomitat

comitát s. n., pl. comitáte substantiv neutrucomitat

comitat n. diviziune administrativă, în Anglia și în Austro-Ungaria. Comitatele din Ardeal, Banat, Țara Crișului și Maramureș, se numără astăzi printre județele României Mari. substantiv neutrucomitat

COMITÁT, comitate, s. n. Unitate administrativ-teritorială, în unele țări condusă de un comite2 (sau conte); district. – Din germ. Komitat. substantiv neutrucomitat

COMITÁT, comitate, s. n. (În monarhia austro-ungară) Diviziune administrativă; district. V. departament. Proprietar, avînd în comitat mai multe ferme... GHICA, S. 579. Mihai își așeză... oștirea în deosebite comitate pentru iernat: BĂLCESCU, O. II 265. substantiv neutrucomitat

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomitat

comitat  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comitat comitatul
plural comitate comitatele
genitiv-dativ singular comitat comitatului
plural comitate comitatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z