comisar definitie

COMISÁR¹ s.m. 1. Ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție. 2. Delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang etc.). [Cf. fr. commissaire, it. commissario, lat.med. commissarius]. substantiv masculincomisar

COMISÁR² s.m. 1. (În fosta U.R.S.S.; în trecut) Persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice de răspundere ori a unor sarcini administrative sau economice corespunzătoare funcțiilor unui ministru. 2. Comandant al unui comisariat militar. [< rus. komissar]. substantiv masculincomisar

COMISÁR s. m. 1. ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție. 2. delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang). ** reprezentant diplomatic cu rang de ambasator. ** membru al unei comisii internaționale cu caracter tehnic. 3. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului. 4. comandant al unui comisariat militar. (<fr. commissaire, 3. rus. komissar) substantiv masculincomisar

comisár s. m., pl. comisári substantiv masculincomisar

*comisár m. (fr. commissaire, d. mlat. com-missarius, care vine d. com-missus, delegat, trimes. V. e-misar, trimet). Cel însărcinat c´o funcțiune temporară, mandatar: comisaru guvernuluĭ. Comisar de poliție (saŭ numaĭ comisar), magistrat însărcinat să supravegheze execuțiunea regulamentelor de poliție: comisar de verde (al cartierului numit în Munt. „verde”), al despărțiriĭ cutare. Comisar regal, procuror militar. V. mandatar. substantiv masculincomisar

comisár (comisári), s. m. – Ofițer de poliție. – Mr. cumisar. Lat. commissarius (sec. XVII) și modern din fr. commissaire (din rus. komisar, după Sanzewitsch 200; se pare însă că apare în rom. mai înainte ca în rusă). Forma mr., din it. commessario, prin intermediul ngr. ϰουμεσάρις. – Der. comișer, s. m. (agent, polițist), cuvînt rar; comisariat, s. n. (secție de poliție condusă de un comisar). substantiv masculincomisar

comisar m. cel însărcinat cu o funcțiune temporară: comisarii guvernului; comisar de poliție, funcționar de poliție (într’un oraș) însărcinat a aupraveghia în coloarea sa execuțiunea reglementelor polițienești: comisar de verde. substantiv masculincomisar

COMISÁR, comisari, s. m. 1. Ofițer de poliție, șef al unui comisariat. 2. (În sintagma) Comisar militar = comandant al unui comisariat militar. 3. (În fosta URSS, până în anul 1946; în sintagma) Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic. 4. Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuterniciri speciale; mandatar. – Din fr. commissaire, (3) rus. komissar. substantiv masculincomisar

COMISÁR², comisari, s. m. 1. (În U.R.S.S.) Persoană împuternicită de guvernul sovietic cu îndeplinirea unei politici de răspundere sau a unor sarcini administrative ori economice. ◊ (Între 1917 și 1946) Comisar al poporu­lui = membru al guternului Uniunii Sovietice. ◊ (Între 1918 și 1942) Comisar militar = persoană împuternicită de Partidul comunist (bolșevic) și de guvernul sovietic, care răspundea, la fel ca și comandantul, de capacitatea de luptă și de pregătirea politică a unităților militare. 2. Comandant al unui comisariat militar. substantiv masculincomisar

COMISÁR¹, comisari, s. m. 1. (În orînduirea capi­talistă; uneori determinat prin « de poliție ») Ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție. Nu ești însărcinat cu liniștea și cu siguranța publică? Nu ești un mădular al poliției? Nu ești comisar? ALECSANDRI, T. I 69. Porunci unui comisar de poliție să-i întirească (= alunge) din oraș. NEGRUZZI, S. I 281. ◊ (În timpul dictaturii monarhice) Comisar regal= procuror la con­siliul de război. 2. (Învechit) Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale sau importante; mandatar. Comisarul expoziției. ▭ împăratul va trimite, comisarii săi in Ardeal. BĂLCESCU, O. II 271. substantiv masculincomisar