comină definitie

cómină, s. f. – Tescovină, drojdie. Sb. kǒmina, bg. kómina (DAR). substantiv feminin comină

cómină f., pl. ĭ și e (sîrb. kòmina). Vest. (Doĭna, 2-3, 43). Strugurĭ storșĭ, tescovină, boștină: a pune comina la cazan. V. camănă. substantiv feminin comină

cómină (reg.) s. f., g.-d. art. cóminei substantiv feminin comină

CÓMINĂ s. f. (Reg.) Tescovină. – Din sb. komina. substantiv feminin comină

CÓMINĂ s. f. (Regional) Tescovină. A clădit o căzănărie cu două cazane, spre a scoate rachiu din comina ce aduc oamenii. I. IONESCU, M. 511. substantiv feminin comină