COMIHÉR, comihere, s. n. (Reg.) Crâsnic1. substantiv neutrucomiher
comiher substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | comiher | comiherul |
plural | comihere | comiherele | |
genitiv-dativ | singular | comiher | comiherului |
plural | comihere | comiherelor |