comic definitie

CÓMIC, -Ă adj. 1. Propriu comediei, privitor la comedie. 2. Care stârnește râsul; hazliu, vesel, ridicol. // s.n. Genul comediei; ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică. // s.m. Actor care joacă roluri în comedii. [Cf. fr. comique, it. comico, lat. comicus]. adjectivcomic

cómic (cómică), adj. – De comedie; hazliu. – Var. (înv.) comicesc. Lat. comicus, it. comico (sec. XVIII). – Der. comicos, adj. (hazliu, care provoacă rîsul); comicărie, s. f. (bufonadă, caraghioslîc, glumă). Cf. comedie. adjectivcomic

CÓMIC, -Ă I. adj. 1. propriu comediei, referitor la comedie. 2. care stârnește râsul; hazliu, vesel, ridicol. II. s. n. categorie estetică, ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică. III. s. m. actor care interpretează roluri de comedie. (< fr. comique, lat. comicus, gr. komikos) adjectivcomic

cómic1 adj. m., pl. cómici; f. cómică, pl. cómice adjectivcomic

cómic2 (actor) s. m., pl. cómici adjectivcomic

cómic3 (categorie estetică) s. n. adjectivcomic

CÓMIC1, comici, s. m. Actor care interpretează roluri de comedie. adjectivcomic

*cómic, -ă adj. (vgr. komikós, d. kómos, ospăț, lat. cómicus. V. comedie). Relativ la comedie: poet, teatru comic. Glumeț, care caută să te facă să rîzĭ: actor comic. Ridicul: aventură comică. S. m. Scriitor de pĭese comice, actor comic: Molière a fost un mare comic. S. n. fără pl. Calitatea de a fi comic: actor de un comic irezistibil. Genu comic, în opoz. cu tragic și dramatic. Adv. În mod comic. adjectivcomic

comic a. 1. ce ține de comedie: piesă comică; 2. ce ne face să râdem, hazliu: aventura comică ║ n. genul comic și actorul care joaca comedia. adjectivcomic

CÓMIC, -Ă, comici, -ce, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care aparține comediei1, de comedie, relativ la comedie. ♦ Care provoacă râsul; hazliu, ridicol. 2. S. m. Actor care interpretează roluri de comedie1. 3. S. n. Categorie estetică în a cărei sferă intră actele, situațiile sau personajele din viață sau din artă care provoacă râsul; ceea ce constituie temeiul ridicolului; parte hazlie, element sau efect comic, notă ridicolă pe care o reprezintă ceva sau cineva. – Din fr. comique, lat. comicus. adjectivcomic

CÓMIC2, -Ă, comici, -e, adj. 1. Care este propriu comediei, de comedie, relativ la comedie. Dintre tipurile comice ale lui Caragiale pictate și prin cultura lor, conul Leonida este tipul cel mai «cult» și in același timp cel mai sărac sufletește. IBRĂILEANU, S. 62. 2. Care provoacă rîsul; hazliu, ridicol, umoristic. Se cunoscură într-un chip așa de comic, incit îi bufnea rîsul pe amîndoi de cîte ori își aduceau aminte. BÂRT, E. 131. Întimplările comice... care înveselesc viața vînătorească. ODOBESCU, S. III 51. Treaba ajunsese a fi de tot comică. NEGRUZZI, S. I 338. ◊ (Substantivat) Comicul rezultă din contrastul dintre atitudinea personagiilor și împreju­rările în care se produce. IBRĂILEANU, S. 270. adjectivcomic

eroi-comic a. jumătate eroic și jumătate comic: genul eroi-comic. adjectiveroicomic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomic

comic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comic comicul comică comica
plural comici comicii comice comicele
genitiv-dativ singular comic comicului comice comicei
plural comici comicilor comice comicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z