comet definitie

COMÉT s. n. v. cometă. substantiv neutru comet

COMÉT s. n. v. cometă. substantiv neutru comet

*cométă f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kométes, ĭar acesta d. kóme, coamă, păr lung). Stea rătăcitoare care descrie în prejuru [!] soareluĭ o lungă elipsă orĭ parabolă și care e însoțită de o coadă luminoasă (și de aceĭa poporu o numește stea cu coadă). – Uniĭ zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astăzĭ că cometele țin de sistema noastră planetară și că străbat spațiu în órbite foarte excentrice, al căror focar îl ocupă soarele. Îs multe al „căror mers și înturnare [!] poate fi calculată din ainte [!] cu oare-care aproximațiune. Cometa numită a luĭ Halley revine la fie-care 75 de anĭ; alta își face revoluțiunea în treĭ anĭ și jumătate, alta în șase și treĭ sferturĭ ș. a. – Poporu, în ignoranța luĭ, atribue [!] cometelor oare-care influență asupra lucrurilor de pe pămînt, ceĭa ce e o pură superstițiune. substantiv neutru cometă

COMÉTĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă. [Var.: (înv.) comét s. n.] – Din fr. comète, lat. cometa. substantiv neutru cometă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului comet

comet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comet cometul
plural comete cometele
genitiv-dativ singular comet cometului
plural comete cometelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z