comentariu definitie

COMENTÁRIU s.n. 1. Apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; explicare, explicație. ♦ (Peior.) Interpretare răuvoitoare a faptelor, a spuselor cuiva. 2. Interpretare a unei opere literare, istorice etc. [Pron. -riu., pl. -ii. / cf. fr. commentaire, lat. commentarium]. substantiv neutru comentariu

COMENTÁRIU s. n. 1. apreciere critică a unei probleme, a unui eveniment etc.; analiză, explicare. ◊ (peior.) interpretare răuvoitoare a faptelor sau a spuselor cuiva. 2. interpretare a unei opere literare, istorice etc. ◊ (pl.) memorii istorice. 3. (inform.) text explicativ care însoțește un program pentru a-l face mai clar, dar fără influență asupra algoritmului. (< fr. commentaire, lat. commentarius) substantiv neutru comentariu

*comentáriu n. (lat. com-mentarius, d. mens, mentis, minte). Pl. Observațiuni p. înțelegerea unuĭ text. Fig. Interpretare răutăcĭoasă: o povestire fără comentariĭ. Comentariile luĭ Cezar, memoriile istorice ale luĭ Cezar. – Și -ar, pl. e. substantiv neutru comentariu

comentáriu [riu pron. ryu] s. n., art. comentáriul; pl. comentárii, art. comentáriile (-ri-i-) substantiv neutru comentariu

COMENTÁRIU, comentarii, s. n. 1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc.; material publicistic prezentând o asemenea apreciere. 2. Explicare a unei opere literare, istorice etc., făcută adesea prin note marginale; interpretare. – Din fr. commentaire, lat. commentarium. substantiv neutru comentariu

COMENTÁRIU, comentarii, s. n. 1. Explicare, apre­ciere, comentare în spirit critic a unei probleme, a unui eveniment etc. Reproducem acest pasaj fără comentarii. ♦ (Peiorativ) Discutare, interpretare răutăcioasă a fap­telor, a cuvintelor cuiva; răstălmăcire. 2. Explicare a unei opere literare, istorice, juridice etc. făcută adeseori prin note marginale; interpretare. V. adnotare. Ediție însoțită de comentarii. substantiv neutru comentariu