COMENSUALÍSM s.n. (Biol.) Stare a plantelor sau a animalelor care trăiesc împreună, folosind ca hrană aceleași materii nutritive. [Pron. -su-a-, var. comensalism s.n. / cf. fr. commensalisme, germ. Kommensalismus]. substantiv neutrucomensualism
COMENSUALÍSM s. n. (biol.) formă de conviețuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleași materii nutritive. (după fr. commensalisme) substantiv neutrucomensualism
comensualísm (-su-a-) s. n. substantiv neutrucomensualism
COMENSUALÍSM s. n. (Biol.) Formă specifică de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. [Pr.: -su-a-. – Var.: comensalísm s. n.] – După germ. Kommensalismus, fr. commensalisme. substantiv neutrucomensualism
comensualism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | comensualism | comensualismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | comensualism | comensualismului |
plural | — | — |