comedie definitie

COMEDÍE s.f. 1. Operă dramatică cu subiect (și deznodământ) vesel, care ridiculizează defecte, moravuri sau situații caraghioase. 2. (Fig.) Prefăcătorie, falsitate, ipocrizie. [Gen. -iei. / < fr. comédie, cf. lat. comoedia < gr. komosprocesiune veselă, cu care se terminau dionisiacele, odăcântec]. substantiv feminincomedie

COMÉDIE s.f. 1. Poznă, bazaconie, ciudățenie, bizarerie. 2. (Italienism) Comedie. [Gen. -iei. / < it. commedia]. substantiv feminincomedie

COMEDÍE s. f. 1. operă dramatică cu subiect (și deznodământ) vesel, care ridiculizează diverse defecte, moravuri sau situații. 2. (fig.) prefăcătorie, falsitate, ipocrizie. (< fr. comédie, lat. comoedia) substantiv feminincomedie

*comedíe f. (fr. comédie, d. lat. comóedia, care vine d. vgr. komodia, compus din kômos, ospăț, și odé, cîntare, odă). Pĭesă teatrală veselă care reprezentă [!] și ridiculizează defectele, vițiile [!], stările sociale, instituțiunile politice ș.a. Teatru în care se joacă asta: a te duce la comedie. Fig. Lucru înscenat, înșelăcĭune: ĭ-aŭ jucat comedia! Secret de comedie, secret pe care vreĭ să-l ascunzĭ, deși toată lumea îl știe. V. tragedie. substantiv feminincomedie

comédíe (-íi), s. f.1. Spectacol comic. – 2. Sărbătoare, petrecere, distracție, mai ales la tîrg. – 3. Bîrfă, intrigă, pălăvrăgeală, încurcătură. – Mr. cumedie. Fr. comédie (sensul 1, accentuat comedíe), și germ. Komoedie (celelalte sensuri, accentuat comèdie). Sec. XVIII. – Der. comediant (var. comedianț), s. m. (actor, artist, comic), din it. commediante și germ. Komoediant; comedios, adj. (comic; vesel; capricios, plin de surprize). Cf. comic. substantiv feminincomedie

comedíe1 (operă dramatică) s. f., art. comedía, g.-d. art. comediéi; pl. comedíi, art. comedíile substantiv feminincomedie

comédie2 (întâmplare ciudată) (pop., fam.) (-di-e) s. f., art. comédia (-di-a), g.-d. art. comédiei; pl. comédii, art. comédiile (-di-i-) substantiv feminincomedie

comedie f. 1. piesă de teatru în care se înfățișează într’un mod hazliu vițiile, ciudățeniile și apucăturile ridicule ale societății: comedie de caracter, de intrigă, de moravuri; 2. locul unde se joacă comedia: petrece foarte bine la comedie. [Termen luat din cultul lui Dionysos: comedia era la început cântarea procesiunii dionysiace, procesiune grotescă și grosolană, cu care sătenii serbau sfârșitul culesului viilor celebrând pe zeu și batjocorind pe trecători]. substantiv feminincomedie

COMEDÍE1, comedii, s. f. Operă dramatică al cărei subiect și deznodământ provoacă râsul și care ridiculizează relații sociale și etice, tipuri umane, năravuri etc. ♦ Fig. Prefăcătorie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. comédie, lat. comoedia. substantiv feminincomedie

comédie f. (turc. komédia, d. it. commédia. Cp. cu palavră). Fam. Poznă, farsă, ghidușie, glumă (de circ orĭ de teatru popular): un paĭanț făcea fel de fel de comediĭ. Fig. Lucru straniŭ: mare comedie și asta! Eĭ, comedia draculuĭ! V. drăcie. substantiv feminincomedie

comedie f. pop. istorie sau faptă curioasă și glumeață, bazaconie, poznă: se ține numai de comedii. [Vorbă identică cu cea precedentă, de care s’a diferențiaț prin sensu-i peiorativ (cf. istòrie și istorìe]. substantiv feminincomedie

COMÉDIE2, comedii, s. f. 1. (Pop. și fam.) Întâmplare ciudată și hazlie; poznă, bazaconie. ♦ Lucru neașteptat, surprinzător; minune. 2. (Rar) Spectacol public cu numere de circ, panoramă, călușei etc. ♦ Mecanism, mașinărie. – Din tc. komedya. substantiv feminincomedie

COMEDÍE1, comedii, s. f. 1. Operă dramatică cu subiect și deznodămînt vesel, care ridiculizează defectele sociale. O scrisoare pierdută. Comedie în patru acte [titlu]. CARA­GIALE. Sînt director și doresc Publicul să-l mulțumesc Nu prin drame zbuciumate... Dar prin bune comedii Cîntece de veselii. ALECSANDRI, T. 283. 3. Fig. Prefăcătorie, falsitate, ipocrizie. Spune drept și lasă comedia. substantiv feminincomedie

COMÉDIE2, comedii, s. f. (Învechit și popular) 1. Spectacol public (reprezentat de obicei Ia bîiciuri) cu numere de circ, panoramă, călușei etc. Ședem la o masă mai la o parte; ședem cît ședem, și începe comedia. CARAGIALE, O. I 47. Ca la (o) comedie = ca da un spectacol distractiv, hazliu. Prind oamenii a se aduna în jurul lui ca la o comedie. RETEGANUL, P. II 78. Făceam un tărăboi, de se strînsese lumea ca la comedie împrejurul nostru. CREAN­GĂ, A. 57. ♦ Mașinărie, mecanism. Atunci lumea-n căpățînă se-nvîrtea ca o morișcă, De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. EMINESCU, O. I 140. 2. Întîmplare ciudată și hazlie, faptă caraghioasă, poznă, drăcie, bazaconie. Un hohot izbucnește între cei din jurul lui Cărbune, iar nevestele, cînd aud, din colțul lor, despre ce-i vorba, dau buluc într-acolo, ca să vadă și ele comedia drăcosului de Buzduga. SP. POPESCU, M. G. 32. E comedie, mare comedie, Fănică, stăi să-ți spui. CARA­GIALE, O. I 108. Ei, nu mai coborî ochii și zi că vrei, să se sfîrșească comedia. ALECSANDRI, T. 320. ♦ (În excla­mații, exprimînd mirare, surprindere; uneori determinat prin «a dracului », «a naibii ») Minune, lucru neașteptat, surprinzător. Curat comedie! poți zice că nu e așa, dom­nule! NEGRUZZI, S. III 368. Hei comedia dracului, în grădina-mpăratului! Cine l-o fi omorît Ș-aici la mine l-a tîrît? TEODORESCU, P. P. 129. substantiv feminincomedie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomedie

comedie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comedie comedia
plural comedii comediile
genitiv-dativ singular comedii comediei
plural comedii comediilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z