combustibil definitie

COMBUSTÍBIL, -Ă adj. Care (poate) arde. // s.m. Material care arde dezvoltând căldură, fiind folosit de obicei ca izvor de energie calorică. [Cf. fr. combustible]. adjectivcombustibil

COMBUSTÍBIL, -Ă adj., s. m. (material) care arde în prezența unui comburant, izvorând energie calorică. (‹ fr. combustible). adjectivcombustibil

*combustíbil, -ă adj. (fr. combustible, d. combustion, combustiune). Care poate arde: materiĭ combustibile. S. n., pl. e. Materie de ars (ca lemnu, cărbunele, petrolu ș. a.). adjectivcombustibil

combustíbil¹ adj. m., pl. combustíbili; f. combustíbilă, pl. combustíbile adjectivcombustibil

combustíbil² s. m., pl. combustíbili adjectivcombustibil

combustibil a. care are proprietatea de a arde la foc. ║ n. orice materie ce servă la facerea focului. adjectivcombustibil

COMBUSTÍBIL, combustibili, s. m. Materie care arde dezvoltînd căldură, folosită ca izvor de energie în industrie și în economia casnică. Petrolul e un combustibil lichid. ◊ (Adjectival) Materie combustibilă. adjectivcombustibil

COMBUSTÍBIL, -Ă, combustibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre materiale) Care are însușirea de a arde. 2. S. m. Materie, de obicei organică, care arde, dezvoltând căldură, și care este folosită ca izvor de energie în industrie și în economia casnică. ◊ Combustibil convențional = combustibil teoretic cu putere calorică de 7 000 kcal/kg, utilizat ca etalon pentru compararea diferiților combustibili reali. Combustibil nuclear = material fisionabil întrebuințat pentru a produce energie în reactoarele nucleare. – Din fr. combustible. adjectivcombustibil