CÓMBO s.n. (Rar) Mic colectiv de jaz și muzică de dans, alcătuit din 3-8 persoane, care cântă într-un cabaret; orchestră. [< engl. combo, cf. combination – termen indicând diverse posibilități de combinare a instrumentelor în formațiile reduse ca număr]. substantiv neutrucombo
CÓMBO s. n. mică orchestră de jaz și muzică de dans, din 3-8 membri, care cântă într-un cabaret. ( substantiv neutrucombo
CÓMBO s. n. Formație orchestrală de jazz compusă din trei până la opt instrumentiști. – Cf. engl. combinaty. substantiv neutrucombo
combo substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | combo | comboul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | combo | comboului |
plural | — | — |