combo definitie

CÓMBO s.n. (Rar) Mic colectiv de jaz și muzică de dans, alcătuit din 3-8 persoane, care cântă într-un cabaret; orchestră. [< engl. combo, cf. combinationtermen indicând diverse posibilități de combinare a instrumentelor în formațiile reduse ca număr]. substantiv neutrucombo

CÓMBO s. n. mică orchestră de jaz și muzică de dans, din 3-8 membri, care cântă într-un cabaret. ( substantiv neutrucombo

CÓMBO s. n. Formație orchestrală de jazz compusă din trei până la opt instrumentiști. – Cf. engl. combinaty. substantiv neutrucombo

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicombo

combo  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular combo comboul
plural
genitiv-dativ singular combo comboului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z