combinațiune definitie

COMBINÁȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊ Expr. A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [Var.: combinațiúne s. f.] – Din lat. combinatio, -onis. substantiv feminin combinație

COMBINAȚIÚNE s.f. v. combinație. substantiv feminin combinațiune

*combinațiúne f. (lat. combinátio, -ónis). Chim. Amestec. Lucru amestecat: sarea de bucătărie e o combinațiune de clor cu sodiŭ. Fig. Unire, împreunare: combinațiune de puterĭ. Chibzuire, imaginațiune (împreunare de ideĭ): profunde combinațiunĭ strategice.-áție și -áre. substantiv feminin combinațiune

combinați(un)e f. 1. împreunarea sau așezarea lucrurilor într’o ordine determinată: combinațiune de colori; 2. fig. măsuri luate pentru a reuși; 3. Chim. unire intimă a două sau a mai multor corpuri spre a forma un corp nou: apa rezultă dintr’o combinațiune a hidrogenului cu oxigenul. substantiv feminin combinațiune

COMBINAȚIÚNE s. f. v. combinație. substantiv feminin combinațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului combinațiune

combinațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular combinațiune combinațiunea
plural combinațiuni combinațiunile
genitiv-dativ singular combinațiuni combinațiunii
plural combinațiuni combinațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z