combatere definitie

COMBÁTERE s.f. 1. Acțiunea de a combate; luptă. 2. (Log.) Demonstrație a falsității sau a netemeiniciei unei teze. [< combate]. substantiv feminincombatere

combátere s. f., g.-d. art. combáterii; pl. combáteri substantiv feminincombatere

COMBÁTERE, combateri, s. f. Acțiunea de a combate; luptă. – V. combate. substantiv feminincombatere

COMBÁTERE, combateri, s. f. Acțiunea de a com­bate; luptă. Cunoașterea caracterului obiectiv al legilor din natură și societate, descoperite de marxism-leninism, are o deosebită importanță în lupta pentru combaterea ideologiei putrede a imperialismului. CONTEMPORANUL, S.II, 1953, nr. 326, 2/4. substantiv feminincombatere

*combát, -bătút, a -báte v. tr. (fr. combattre, d. lat. combattúere). Mă bat, lupt contra (maĭ ales fig.): combat demagogia, prejudiciile. V. intr. Voi combate pînă la moarte. verb tranzitivcombat

COMBÁTE vb. III. tr. 1. A lupta împotriva unor idei, a unor atitudini și a celor care le susțin. 2. A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei epidemii, boli etc. [P.i. combát. / < it. combattere, cf. fr. combattre]. verb tranzitivcombate

combate v. 1. a se bate cu dușmanul, a se lupta; 2. fig. a se împotrivi, a stăpâni: a combate prejudiciile. verb tranzitivcombate

COMBÁTE vb. tr. 1. a lupta împotriva unor idei, atitudini și a celor care le susțin. 2. a lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. (după fr. combattre) verb tranzitivcombate

combáte (-t, -tút), vb. – A lupta împotriva unor atitudini, idei etc. Fr. combattre, adaptat conjug. lui a bate.Der. combatant, s. m.; combativ, adj.; combativitate, s. f., din fr. verb tranzitivcombate

combáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. combát, 1 pl. combátem, 2 pl. combáteți, imperf. 3 sg. combăteá; conj. prez. 3 să combátă; imper. 2 sg. combáte, 2 pl. combáteți; part. combătút verb tranzitivcombate

COMBÁTE, combát, vb. III. 1. Tranz. A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin. 2. Tranz. A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. 3. Intranz. (Înv.) A lua parte la o luptă, a lupta. – Din fr. combattre (după bate). verb tranzitivcombate

COMBÁTE, combát, vb. III. 1. Tranz. A lupta împotriva unei idei, a unor atitudini și a persoanelor care le susțin. Orice subapreciere a criticii.și autocriticii, orice încercare de sugrumare a criticii de jos trebuie combătută cu energie. GHEORGHIU-DEJ, Î. Dem. 30. Leninismul com­bate orice tendință de rigiditate, mecanicism și sectarism în lupta politică și învață partidele comuniste să nu renunțe la folosirea aliaților vremelnici. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2628. 2. Tranz. (Cu privire la flageluri sociale) A lua măsuri de stîrpire. Echipele sanitare combat cu succes febra tifoidă. 3. Intranz. (Franțuzism învechit) A lua parte la o luptă, a (se) lupta, a se război. Pîrcălabul leremia Golia... combătea cu o deosebită bravură alăturea cu Ion-vodă, adecă acolo unde lupta era mai crîncenă. HASDEU,V. 89. Ostași călări și pedestri, purtînd spade și scuturi și combătînd cu fiare sălbatice. ODOBESCU, S. II 188. Mergi de te-narmă, mergi de combate. ALECSANDRI, P. II 155. verb tranzitivcombate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicombatere

combatere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular combatere combaterea
plural combateri combaterile
genitiv-dativ singular combateri combaterii
plural combateri combaterilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z