*combát, -bătút, a -báte v. tr. (fr. combattre, d. lat. combattúere). Mă bat, lupt contra (maĭ ales fig.): combat demagogia, prejudiciile. V. intr. Voi combate pînă la moarte. verb tranzitivcombat
COMBÁTE vb. III. tr. 1. A lupta împotriva unor idei, a unor atitudini și a celor care le susțin. 2. A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei epidemii, boli etc. [P.i. combát. / < it. combattere, cf. fr. combattre]. verb tranzitivcombate
COMBÁTE vb. tr. 1. a lupta împotriva unor idei, atitudini și a celor care le susțin. 2. a lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. (după fr. combattre) verb tranzitivcombate
combáte (-t, -tút), vb. – A lupta împotriva unor atitudini, idei etc. Fr. combattre, adaptat conjug. lui a bate. – Der. combatant, s. m.; combativ, adj.; combativitate, s. f., din fr. verb tranzitivcombate
combate v. 1. a se bate cu dușmanul, a se lupta; 2. fig. a se împotrivi, a stăpâni: a combate prejudiciile. verb tranzitivcombate
combáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. combát, 1 pl. combátem, 2 pl. combáteți, imperf. 3 sg. combăteá; conj. prez. 3 să combátă; imper. 2 sg. combáte, 2 pl. combáteți; part. combătút verb tranzitivcombate
COMBÁTE, combát, vb. III. 1. Tranz. A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin. 2. Tranz. A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. 3. Intranz. (Înv.) A lua parte la o luptă, a lupta. – Din fr. combattre (după bate). verb tranzitivcombate
COMBÁTE, combát, vb. III. 1. Tranz. A lupta împotriva unei idei, a unor atitudini și a persoanelor care le susțin. Orice subapreciere a criticii.și autocriticii, orice încercare de sugrumare a criticii de jos trebuie combătută cu energie. GHEORGHIU-DEJ, Î. Dem. 30. Leninismul combate orice tendință de rigiditate, mecanicism și sectarism în lupta politică și învață partidele comuniste să nu renunțe la folosirea aliaților vremelnici. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2628. 2. Tranz. (Cu privire la flageluri sociale) A lua măsuri de stîrpire. Echipele sanitare combat cu succes febra tifoidă. 3. Intranz. (Franțuzism învechit) A lua parte la o luptă, a (se) lupta, a se război. Pîrcălabul leremia Golia... combătea cu o deosebită bravură alăturea cu Ion-vodă, adecă acolo unde lupta era mai crîncenă. HASDEU,V. 89. Ostași călări și pedestri, purtînd spade și scuturi și combătînd cu fiare sălbatice. ODOBESCU, S. II 188. Mergi de te-narmă, mergi de combate. ALECSANDRI, P. II 155. verb tranzitivcombate
combate verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)combate | combatere | combătut | combătând | singular | plural | ||
combătând | combateți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | combat | (să)combat | combăteam | combătui | combătusem | |
a II-a (tu) | combați | (să)combați | combăteai | combătuși | combătuseși | ||
a III-a (el, ea) | combate | (să)combăteai | combătea | combătu | combătuse | ||
plural | I (noi) | combatem | (să)combatem | combăteam | combăturăm | combătuserăm | |
a II-a (voi) | combateți | (să)combateți | combăteați | combăturăți | combătuserăți | ||
a III-a (ei, ele) | combat | (să)combată | combăteau | combătură | combătuseră |