comandor definitie

credit rapid online ifn

COMANDÓR s.m. (În trecut) 1. Grad de ofițer în aviație și marină, corespunzând gradului de colonel din armata de uscat; ofițer având acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații. [< fr. commandeur]. substantiv masculincomandor

COMANDÓR s. m. 1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului. 2. rang în ierarhia unor ordine. substantiv masculincomandor

credit rapid online ifn

*comandór m. (fr. commandeur). Colonel de marină. Grad onorific al unuĭ ordin (al uneĭ decorațiunĭ). substantiv masculincomandor

comandór s. m., pl. comandóri substantiv masculincomandor

comandor m. grad onorific în unele ordine militare: comandor al coroanei României. substantiv masculincomandor

COMANDÓR, comandori, s. m. 1. Grad de ofițer superior din aviația și marina militară, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad. 2. Rang în ierarhia unor decorații militare și civile. – Din fr. commandeur. substantiv masculincomandor

COMANDÓR, comandori, s. m. 1. (În vechea organi ­zare a armatei) Ofițer superior în aviație și marină, corespunzînd gradului de colonel din armata terestră. 2. (Învechit) Bang în ierarhia unor decorații militare și civile. substantiv masculincomandor

!locotenént-comandór s. m., pl. locotenénți-comandóri substantiv masculinlocotenent-comandor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomandor

comandor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comandor comandorul
plural comandori comandorii
genitiv-dativ singular comandor comandorului
plural comandori comandorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z