comanditar definitie

credit rapid online ifn

COMANDITÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care comanditează, care finanțează; împrumutător în comandită. [< fr. commanditaire]. substantiv masculin și feminincomanditar

COMANDITÁR, -Ă adj., s. m. f. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită. ( substantiv masculin și feminincomanditar

credit rapid online ifn

*comanditár m. (fr. commanditaire). Com. Cel ce depune fondurĭ într´o societate în comandită. substantiv masculin și feminincomanditar

comanditár s. m., pl. comanditári substantiv masculin și feminincomanditar

comanditar m. cel ce depune fonduri într’o societate în comandită. substantiv masculin și feminincomanditar

COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, s. m. și f. Persoană care comanditează sau, p. ext., finanțează. – Din fr. commanditaire. substantiv masculin și feminincomanditar

COMANDITÁR, -Ă, comanditari, -e, ts. m. și f. (În economia capitalistă) Persoană care comanditează. ♦ Finanțator. Regele și comanditarii săi burghezi și moșieri, celebrau în ziua de 10 mai victoria lor asupra țării, nu victoria țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 292, 3/4. substantiv masculin și feminincomanditar

comanditáră s. f., g.-d. art. comanditárei; pl. comanditáre substantiv masculin și feminincomanditară

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomanditar

comanditar  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comanditar comanditarul comandita comanditara
plural comanditari comanditarii comanditare comanditarele
genitiv-dativ singular comanditar comanditarului comanditare comanditarei
plural comanditari comanditarilor comanditare comanditarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z