colțuros definitie

colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros. adjectivcolțorat

colțurát și -ós, V. colțorat. adjectivcolțurat

colțurós adj. m., pl. colțuróși; f. colțuroásă, pl. colțuroáse adjectivcolțuros

COLȚURÓS, -OÁSĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani etc.) Care are unul sau mai multe colțuri; plin de colțuri. 2. Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente; osos. – Colțuri (pl. lui colț) + suf. -os. adjectivcolțuros

COLȚURÓS, -OÁSĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani, stînci) Care are colțuri (II 4), plin de colțuri. Se uită la suprafețele colțuroase ale pereților de stîncă, apoi la tufișuri. DUMITRIU, N. 149. Un potop de grindină colțuroasă și mare cit ouăle de gîscă începu să fie izbit de sus. VISSARlON, B. 223. ◊ (Adverbial) F i g. A desenat... un cerc mare, scriind înăuntru colțuros, cu zerurile sparte; 200. GALAN, Z. R. 313. ◊ Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente, osos. Față colțuroasă, osoasă avea bunica. STANCU, D. 7. adjectivcolțuros