colțișor definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecolțișor
- Vezi aici mai multe rimecolțișor
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucol
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cușor
colțișór n., pl. oare. Colț mic. Fig. Adăpost, refugiŭ: să am și eŭ un colțișor de pămînt. Pl. Dantelă. S. m. O plantă cruciferă (cardamine [saŭ dentaria] bulbífera). substantiv masculincolțișor
colțișór1 (plantă) s. m., pl. colțișóri substantiv masculincolțișor
colțișór2 (colțuleț) s. n., pl. colțișoáre substantiv masculincolțișor
colțișor n. colț mic. ║ m. 1. plantă de pădure cu flori roșiatice și purpurii- albăstrui (Dentaria bulbifera); 2. pl. dantele: colțișori și bibiluri de mătase FIL. substantiv masculincolțișor
COLȚIȘÓR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colț; colțuleț. 2. S. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). – Colț + suf. -ișor. substantiv masculincolțișor
colțișór n., pl. oare. Colț mic. Fig. Adăpost, refugiŭ: să am și eŭ un colțișor de pămînt. Pl. Dantelă. S. m. O plantă cruciferă (cardamine [saŭ dentaria] bulbífera). substantiv neutrucolțișor
COLȚIȘÓR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colț; colțuleț. 2. S. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roșietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). – Colț + suf. -ișor. substantiv neutrucolțișor
COLȚIȘÓR, (1) colțișoare, s. n., (2) colțișori, s. m. Diminutiv al lui c o l ț. 1. v. colț (I 2). În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate... VLAHUȚĂ, O. A. 47. Găsiră și ei un colțișor la o parte, de unde să se poată uita. ISPIRESCU, L. 275. Trăiam într-un colțișor al Franciei, pe malul unui rîu și în vecinătatea unei mari păduri. ODOBESCU, S. III 96. 2. v. colț (III 1). Dantelă cu colțișori. – Variantă: (1) colțușór (NEGRUZZI, S. I 234) s. n. substantiv neutrucolțișor
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicolțișor
| colțișor | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | colțișor | colțișorul |
| plural | colțișori | colțișorii | |
| genitiv-dativ | singular | colțișor | colțișorului |
| plural | colțișori | colțișorilor | |
| colțișor | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | colțișor | colțișorul |
| plural | colțișori | colțișorii | |
| genitiv-dativ | singular | colțișor | colțișorului |
| plural | colțișori | colțișorilor | |