colun definitie

credit rapid online ifn

colún (colúni), s. m. – Hemion. Sl. kolunŭ (Cihac, II, 71; Conev 56). Este cuvînt oriental, cf. tc. kulun (Șeineanu, II, 142), care poate să fi intrat și din cum., în sec. XVI. A dispărut o dată cu animalul (sec. XVII), dar se conservă în toponimie. substantiv masculincolun

colún m. (vsl. kolunŭ, rus. kulán, turc. kulun). Biblia 1688. Cant. Onagru, măgar sălbatic. substantiv masculincolun

credit rapid online ifn

colún (înv.) s. m., pl. colúni substantiv masculincolun

COLÚN, coluni, s. m. (Înv.) Măgar sălbatic. – Din sl. kolunŭ. substantiv masculincolun

COLÚN, coluni, s. m. (Învechit și arhaizant) Măgar sălbatic. S-a arătat într-o poiană un măgar sălbatic foarte frumos, care se cheamă colun. SADOVEANU, D. P. 54. substantiv masculincolun

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicolun

colun  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colun colunul
plural coluni colunii
genitiv-dativ singular colun colunului
plural coluni colunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z