colúgă (-gi), s. f. – Ciorchine. Origine obscură. După DAR, este în legătură cu rut. koljučka „ghimpe”. substantiv feminincolugă
colugă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | colugă | coluga |
plural | colugi | colugile | |
genitiv-dativ | singular | colugi | colugii |
plural | colugi | colugilor |