colportare definitie
- Vezi aici mai multe rimecolportare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucol
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
COLPORTÁRE s.f. Acțiunea de a colporta și rezultatul ei; colportaj. [< colporta]. substantiv feminincolportare
COLPORTÁ vb. I. tr. A răspândi (știri false, zvonuri, bârfeli etc.). [< fr. colporter]. verb tranzitivcolporta
colportá (a ~) vb., ind. prez. 3 colporteáză verb tranzitivcolporta
colportà v. 1. a transporta în orașe și pe la țară mărfuri de vânzare; 2. fig. a răspândi în toate părțile: a colporta o știre. verb tranzitivcolportà
COLPORTÁ, colportez, vb. I. Tranz. A răspândi știri, zvonuri etc. (false). – Din fr. colporter. verb tranzitivcolporta
COLPORTÁ, colportez, vb. I. Tranz. A răspîndin din om în om știri necontrolate și (de obicei) false. verb tranzitivcolporta
*colportéz v. tr. (fr. colporter, d. col, gît, și porter, a purta). Duc lucrurĭ micĭ de vînzare: a colporta ziare, nasturĭ. Fig. Duc veștĭ false: babele colportează la mincĭunĭ. verb tranzitivcolportez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicolportare
| colportare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | colportare | colportarea |
| plural | colportări | colportările | |
| genitiv-dativ | singular | colportări | colportării |
| plural | colportări | colportărilor | |