COLPORTÁ vb. I. tr. A răspândi (știri false, zvonuri, bârfeli etc.). [< fr. colporter]. verb tranzitivcolporta
colportá (a ~) vb., ind. prez. 3 colporteáză verb tranzitivcolporta
colportà v. 1. a transporta în orașe și pe la țară mărfuri de vânzare; 2. fig. a răspândi în toate părțile: a colporta o știre. verb tranzitivcolportà
COLPORTÁ, colportez, vb. I. Tranz. A răspândi știri, zvonuri etc. (false). – Din fr. colporter. verb tranzitivcolporta
COLPORTÁ, colportez, vb. I. Tranz. A răspîndin din om în om știri necontrolate și (de obicei) false. verb tranzitivcolporta
*colportéz v. tr. (fr. colporter, d. col, gît, și porter, a purta). Duc lucrurĭ micĭ de vînzare: a colporta ziare, nasturĭ. Fig. Duc veștĭ false: babele colportează la mincĭunĭ. verb tranzitivcolportez
colporta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)colporta | colportare | colportat | colportând | singular | plural | ||
colportând | colportați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | colportez | (să)colportez | colportam | colportai | colportasem | |
a II-a (tu) | colportezi | (să)colportezi | colportai | colportași | colportaseși | ||
a III-a (el, ea) | colportează | (să)colportai | colporta | colportă | colportase | ||
plural | I (noi) | colportăm | (să)colportăm | colportam | colportarăm | colportaserăm | |
a II-a (voi) | colportați | (să)colportați | colportați | colportarăți | colportaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | colportează | (să)colporteze | colportau | colportară | colportaseră |