colos definitie

COLÓS s.m. 1. Statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (Fig.) Om de o statură și de o putere neobișnuită; uriaș; (p.ext.) ființă (sau obiect) de proporții uriașe. [Pl. -oși, (s.n.) -osuri. / < lat. colossus]. substantiv masculincolos

COLÓS s. m. 1. statuie de o mărime și de o măreție uimitoare. 2. (fig.) om, ființă (sau obiect) de proporții uriașe. (<fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos) substantiv masculincolos

*colós n., pl. urĭ și oase (vgr. kolossós, lat. colóssus). Statuă maĭ mare de cît mărimea naturală, cum a fost maĭ ales cea de bronz a luĭ Apóline, înaltă de 30 de metri, ridicată la intrarea portuluĭ din Rodos în sec. III în ainte [!] de Hristos și dărămată [!] de un cutremur și care se numea colosu de la Rodos. Casă foarte mare, hardughie. Om saŭ animal voluminos, matahală (și masc. doĭ coloșĭ). Fig. Niște colosurĭ de corăbiĭ, un colos de imperiŭ. V. uriaș. substantiv masculincolos

!colós s. m., pl. colóși substantiv masculincolos

colos n. și m. 1. statuă de o mărime extraordinară: coloase deșirate cu forma ca o turlă BOL.: Colosul dela Rodos, statua lui Apollon în bronz, înaltă de 30 m. si ridicată (sec. III a.Cr.) la intrarea portului din Rodos; 2. fig. om de statură foarte mare: e un colos; 3. fig. imperiu suveran foarte puternic: colosul dela Nord (Rusia). substantiv masculincolos

COLÓS, coloși, s. m. 1. Statuie de o mărime extraordinară; p. ext. obiect de proporții foarte mari. 2. Om, animal de mărime și putere neobișnuite. [Pl. și: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus. substantiv masculincolos

COLÓS, coloși, s. m. (Mai ales în metafore și comparații)- Om de o mărime și putere neobișnuită; p. ext. ființă sau obiect de proporții foarte mari. Ce! ucis părea un colos cu fața moale, rotundă, învinețită, cu o mustață mică neagră. CAMIL PETRESCU, N. 17. Era-n Eghipet cunoscută, în preajma Tebei, o statuie... Stăpîn peste pustia întreagă Domnea colosul neclintit. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 30. Vultur să fii, un colos Cu aripi de repezi furtune. COȘBUC, P. I 154. ◊ Fig. O mișcare de o energie nemaipomenită [revoluția din 1905] zgudui din temelie colosul de la nord. GHEREA, ST. CR. II 224. – Pl. și: (s. n.) colosuri (ALEXANDRESCU, P. 142). substantiv masculincolos