reduceri si promotii 2018
Definitie colonel - ce inseamna colonel - Dex Online

colonel definitie

COLONÉL s.n. (Poligr.) Corp de literă de șapte puncte tipografice. [< germ. Kolonel]. substantiv masculin colonel

COLONÉL s.m. Grad de ofițer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofițer purtând acest grad. ◊ Locotenent colonel = grad de ofițer superior maiorului; ofițer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello]. substantiv masculin colonel

COLONÉL1 s. m. grad de ofițer superior, imediat inferior generalului. ◊ locotenent ~ = grad de ofițer superior maiorului. (<fr. colonel) substantiv masculin colonel

COLONÉL2 s. n. corp de literă de șapte puncte tipografice; mignon. (<germ. Kolonel) substantiv masculin colonel

colonél (colonéi), s. m. – Grad de ofițer superior; persoană care poartă acest grad. It. collonello (sec. XVIII) și apoi din fr. colonel.Der. coloneasă, s. f. (soție de colonel). substantiv masculin colonel

colonel, colonei s. m. (deț.) chiștoc de dimensiune medie. substantiv masculin colonel

COLONÉL1, colonei s. m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad. – Din fr. colonel. substantiv masculin colonel

*colonél m., pl. și (fr. colonel, it. colonnello, d. colonna, coloană, șir de oamenĭ). Ofițer superior care comandă un regiment. Ofițer care deși nu comandă trupa, e considerat ca un comandant de regiment: colonel de stat major. substantiv masculin colonel

COLONÉL2 s. n. Corp de literă de șapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel. substantiv masculin colonel

COLONÉL1, colonei, s. m. Cel mai mare grad de ofițer superior din armata României; pe scară ierarhică, urmează gradului de locotenent-colonel; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. colonel. substantiv masculin colonel

colonél1 (ofițer) s. m., pl. colonéi; abr. col. substantiv masculin colonel

colonél2 (corp de literă) s. n. substantiv masculin colonel

COLONÉL, colonei, s. m. Ofițer superior în ierarhia militară, imediat inferior generalului. Colonelul Alexandru Cuza a dat mîna prietenește cu moș Ion Roată. CREANGĂ, A. 156. Îi dete rangul de colonel în armie. NEGRUZZI, S.II 144. Locotenent-colonel = ofițer superior maiorului și inferior colonelului. – Pl. și: (învechit) coloneli (MACEDONSKI, O. III 22). substantiv masculin colonel

generál-colonél s. m., pl. generáli-colonéi; abr. gen.-col. substantiv masculin general-colonel

locotenent-colonel locotenenți-colonei s. m. chiștoc mare de țigară. substantiv masculin locotenentcolonel

locotenént-colonél s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt.-col. substantiv masculin locotenent-colonel

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului colonel

colonel   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colonel colonelul
plural colonei coloneii
genitiv-dativ singular colonel colonelului
plural colonei coloneilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z