colonel definitie

COLONÉL s.n. (Poligr.) Corp de literă de șapte puncte tipografice. [< germ. Kolonel]. substantiv masculincolonel

COLONÉL s.m. Grad de ofițer superior, imediat inferior generalului, care comandă de obicei un regiment; ofițer purtând acest grad. ◊ Locotenent colonel = grad de ofițer superior maiorului; ofițer care poartă acest grad. [< fr. colonel, it. colonnello]. substantiv masculincolonel

COLONÉL¹ s. m. grad de ofițer superior, imediat inferior generalului. ◊ locotenent ~ = grad de ofițer superior maiorului. (<fr. colonel) substantiv masculincolonel

COLONÉL² s. n. corp de literă de șapte puncte tipografice; mignon. (<germ. Kolonel) substantiv masculincolonel

colonél (colonéi), s. m. – Grad de ofițer superior; persoană care poartă acest grad. It. collonello (sec. XVIII) și apoi din fr. colonel. – Der. coloneasă, s. f. (soție de colonel). substantiv masculincolonel

colonel, colonei s. m. (deț.) chiștoc de dimensiune medie. substantiv masculincolonel

colonél¹ (ofițer) s. m., pl. colonéi; abr. col. substantiv masculincolonel

colonél² (corp de literă) s. n. substantiv masculincolonel

COLONÉL¹, colonei s. m. Grad de ofițer superior, între locotenent-colonel și general-maior; persoană care poartă acest grad. – Din fr. colonel. substantiv masculincolonel

*colonél m., pl. lĭ și eĭ (fr. colonel, it. colonnello, d. colonna, coloană, șir de oamenĭ). Ofițer superior care comandă un regiment. Ofițer care deși nu comandă trupa, e considerat ca un comandant de regiment: colonel de stat major. substantiv masculincolonel

COLONÉL¹, colonei, s. m. Cel mai mare grad de ofițer superior din armata României; pe scară ierarhică, urmează gradului de locotenent-colonel; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. colonel. substantiv masculincolonel

COLONÉL² s. n. Corp de literă de șapte puncte tipografice. – Din germ. Kolonel. substantiv masculincolonel

COLONÉL, colonei, s. m. Ofițer superior în ierarhia militară, imediat inferior generalului. Colonelul Alexandru Cuza a dat mîna prietenește cu moș Ion Roată. CREANGĂ, A. 156. Îi dete rangul de colonel în armie. NEGRUZZI, S.II 144. Locotenent-colonel = ofițer superior maiorului și inferior colonelului. – Pl. și: (învechit) coloneli (MACEDONSKI, O. III 22). substantiv masculincolonel

generál-colonél s. m., pl. generáli-colonéi; abr. gen.-col. substantiv masculingeneral-colonel

locotenent-colonel locotenenți-colonei s. m. chiștoc mare de țigară. substantiv masculinlocotenentcolonel

locotenént-colonél s. m., pl. locotenénți-colonéi; abr. lt.-col. substantiv masculinlocotenent-colonel