colofoniu definitie

COLOFÓNIU1 s.n. v. colofon. substantiv neutru colofoniu

COLOFÓNIU2 s.n. Produs obținut prin prelucrarea reziduului de la distilarea terebentinei; sacâz. [Pron. -niu. / < germ. Kolophonium]. substantiv neutru colofoniu

*colofóniŭ n. (germ. kolophonium, d. lat. kolophónia [subînț. resina, rășină]; vgr. kolophonia, d. Colofon, un oraș în Asia Mică, de unde se aducea rășină; it. colofonia, fr. colophane). Un fel de rășină galbenă, solidă și translucidă, numită ob. sacîz. (E rămășiță de la destilarea terebentineĭ; servește la frecat arcușurile viorilor ca să nu alunece pe coarde). V. pin 1, chihlimbar. substantiv neutru colofoniŭ

colofóniu (sacâz) [niu pron. nyu] s. n., art. colofóniul substantiv neutru colofoniu

colofoniu n. sacâz, un fel de rășină cu care muzicanții freacă coardele sau perii dela arcușul vioarei. substantiv neutru colofoniu

COLOFÓNIU s. n. Reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz. – Din ngr. kolofónion, germ. Kolophonium. substantiv neutru colofoniu

COLOFÓNIU s. n. Substanță rășinoasă, fărîmicioasă, de culoare galbenă-roșiatică, obținută ca reziduu prin distilarea părților volatile ale rășinii și întrebuințată în industria hîrtiei, a cauciucului, a lacurilor, pentru a prepara ceara de sigilat, pentru a unge firele de păr de la arcușul instrumentelor cu coarde etc.; sacîz. substantiv neutru colofoniu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului colofoniu

colofoniu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colofoniu colofoniul
plural
genitiv-dativ singular colofoniu colofoniului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z