colocatar definitie
- Vezi aici mai multe rimecolocatar
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucol
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutar
COLOCATÁR s.m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire]. substantiv masculin și feminincolocatar
COLOCATÁR, -Ă s. m. f. persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire) substantiv masculin și feminincolocatar
colocatár s. m., pl. colocatári substantiv masculin și feminincolocatar
COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire. substantiv masculin și feminincolocatar
colocatáră s. f., g.-d. art. colocatárei; pl. colocatáre substantiv masculin și feminincolocatară
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicolocatar
| colocatar substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | colocatar | colocatarul | colocatară | colocatara |
| plural | colocatari | colocatarii | colocatare | colocatarele | |
| genitiv-dativ | singular | colocatar | colocatarului | colocatare | colocatarei |
| plural | colocatari | colocatarilor | colocatare | colocatarelor | |