colíță s. f., g.-d. art. colíței; pl. colíțe substantiv feminincoliță
COLÍȚĂ, colițe, s. f. 1. Coală de carte sau de revistă, tipărită și fălțuită, înainte de a fi legată sau broșată; fasciculă. 2. Mică coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă. – Coală + suf. -iță. substantiv feminincoliță
COLÍTĂ s.f. Inflamație a colonului1 [în DN], care dă naștere la tulburări digestive. [< fr. colite, cf. gr. kolon – intestin]. substantiv feminincolită
COLÍTĂ1 s. f. inflamație a colonului3. (<fr. collite) substantiv feminincolită
colítă s. f., g.-d. art. colítei; pl. colíte substantiv feminincolită
COLÍTĂ, colite s. f. Inflamarea intestinului gros, care produce tulburări digestive. substantiv feminincolită
COLÍTĂ, colite, s. f. Inflamație acută sau cronică a colonului4, manifestată prin dureri abdominale, alternanță de constipație și diaree. – Din fr. colite. substantiv feminincolită
coliță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | coliță | colița |
plural | colițe | colițele | |
genitiv-dativ | singular | colițe | coliței |
plural | colițe | colițelor |