Alege sensul dorit: colivar -substantiv masculin colivar -substantiv neutru

colivar definitie

colivar, colivari s. m. (peior.) persoană care umblă după pomeni / după mici avantaje nemeritate substantiv masculincolivar

colivár m. Iron. Care umblă după pomană ca să mănînce coliva. S. n., pl. e. Tabla de pus coliva. substantiv masculincolivar

colivar m. cel ce umblă pe la înmormântări (ca să mănânce coliva de pomana mortului). substantiv masculincolivar

COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar. substantiv masculincolivar

COLIVÁR, colivari, s. m. 1. Cel care aleargă pe la toate înmormîntările, ca să mănînce colivă de pomană; fig. cel care vrea să aibă totul de-a gata; pomanagiu; (rar) epitet dat jandarmilor și polițiștilor de odinioară. Crezi că le mai dă mîna sticleților și colivarilor să se acațe de noi? PAS, Z. III 78. 2. Cel care poartă coliva la înmormîntări. Și ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim ?... Dar baba cu tămîia ?... Groparul?... Colivarul? MACEDONSKI, O. I 43. substantiv masculincolivar

colivár m. Iron. Care umblă după pomană ca să mănînce coliva. S. n., pl. e. Tabla de pus coliva. substantiv neutrucolivar

colivár1 (persoană) s. m., pl. colivári substantiv neutrucolivar

colivár2 (obiect) s. n., pl. coliváre substantiv neutrucolivar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicolivar

colivar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colivar colivarul
plural colivare colivarele
genitiv-dativ singular colivar colivarului
plural colivare colivarelor
colivar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colivar colivarul
plural colivare colivarele
genitiv-dativ singular colivar colivarului
plural colivare colivarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z