colina definitie

COLÍNĂ¹ s.f. (Geol.) Formă de relief mai mică decât dealul. [< fr. colline]. substantiv feminincolină

COLÍNĂ² s.f. (Chim.) Corp azotat care intră în compoziția materiei vii, având rol protector al celulei hepatice și ai cărui derivați (acetilcolina) au o mare importanță în funcționarea sistemului nervos. [< fr. choline]. substantiv feminincolină

COLÍNĂ¹ s. f. formă de relief, mai mică decât dealul, rotunjită. (<fr. colline, lat. collina) substantiv feminincolină

COLÍNĂ² s. f. amină din compoziția materiei vii ai cărei derivați (acetilcolina etc.) au un rol important în organism. (<fr. choline) substantiv feminincolină

colínă (colíne), s. f. -Deal, colnic. Fr. colline. A devenit aproape popular. Totuși, dim. menționate de DAR, col(i)niță și colmel, nu aparțin acestui cuvînt ci lui colnic și culme. substantiv feminincolină

*colínă f., pl. e (fr. colline, d. it. collina, lat. collis, deal). Deal. substantiv feminincolină

colínă (delușor) s. f., g.-d. art. colínei; pl. colíne substantiv feminincolină

colină f. munte mic numit după înnălțime: colnic, deal, măgură, movilă. [Neologism după fr. colline]. substantiv feminincolină

COLÍNĂ¹, coline, s. f. Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, delușor. – Din fr. colline. substantiv feminincolină

COLÍNĂ², coline, s. f. Amină care face parte din complexul vitaminei B, utilizată în tratamentul hepatitelor. – Din fr. choline. substantiv feminincolină

COLÍNĂ, coline, s. f. Ridicătură de pămînt mai mică decît dealul; delușor. A iuțit pasul, a ajuns în vîrful colinei și a început apoi să coboare în goană. PREDA, I. Zările se desfășurau... pînă în nemărginit. Pe întin­derea mare, nici o colină. SADOVEANU, O. I 161. Satu-n vale pe-o colină, Mic și vesel... uite-l. COȘBUC, P. I 261. Văi, coline neumblate Și păduri nedesfundate Pretutindenea călcăm. TEODORESCU, P. P. 103. substantiv feminincolină