colima definitie
- Vezi aici mai multe rimecolima
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucol
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuma
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuima
COLIMÁ vb. I. intr. 1. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. A viza, a determina o anumită direcție. [< colimație]. verbcolima
COLIMÁ vb. intr. 1. (fiz.) a transforma un fascicul de raze divergente sau convergente într-unul paralel. 2. a viza, a orienta o lunetă într-o anumită direcție. (<colimație) verbcolima
colimá (a ~) vb., ind. prez. 3 colimeáză verbcolima
COLIMÁ, colimez, vb. I. Intranz. (Fiz.) A transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel. ♦ A determina, a viza o anumită direcție. – Din lat. collimare. verbcolima
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicolima
| colima verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)colima | colimare | colimat | colimând | singular | plural | ||
| colimând | colimați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | colimez | (să)colimez | colimam | colimai | colimasem | |
| a II-a (tu) | colimezi | (să)colimezi | colimai | colimași | colimaseși | ||
| a III-a (el, ea) | colimează | (să)colimai | colima | colimă | colimase | ||
| plural | I (noi) | colimăm | (să)colimăm | colimam | colimarăm | colimaserăm | |
| a II-a (voi) | colimați | (să)colimați | colimați | colimarăți | colimaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | colimează | (să)colimeze | colimau | colimară | colimaseră | ||