colier definitie

credit rapid online ifn

COLIÉR s.n. 1. Șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc., care se poartă la gât. 2. Bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (Fig.) Brâu, cerc. [Pron. -li-er. / < fr. collier]. substantiv neutrucolier

COLIÉR s. n. 1. șirag, colan de mărgăritare, de pietre prețioase etc. care se poartă la gât. 2. bandă metalică circulară care fixează un suport, o conductă etc. 3. (fig.) brâu, cerc. (< fr. collier) substantiv neutrucolier

credit rapid online ifn

*coliér n., pl. e (fr. collier, d. lat. collarium, care vine d. collum, gît. V. guler și decoltat). Salbă, ornament femeĭesc care se poartă la gît. Colan, lanț de aur al membrilor unuĭ ordin. V. zgardă. substantiv neutrucolier

coliér (-li-er) s. n., pl. coliére substantiv neutrucolier

colier n. 1. podoabă de gât: coliere de diamante; 2. lanț de aur ce-l poartă cavalerii unor ordine. substantiv neutrucolier

COLIÉR, coliere, s. n. 1. Șirag, salbă, colan de mărgele, de pietre scumpe etc. care se poartă în jurul gâtului. ♦ Fig. Cerc, brâu. 2. Element de legătură, de obicei metalic, de forma unui inel sau a unei brățări, folosit pentru prinderea laolaltă a unor piese. [Pr.: -li-er] – Din fr. collier. substantiv neutrucolier

COLIÉR, coliere, s. n. Șirag, salbă, colan de mărgă­ritare, de pietre scumpe etc. Ana își pipăi colierul de la gît și privi în vid. C. PETRESCU, C. V. 226. ◊ Fig. Brîu, cerc. Se aprindea colierul luminilor de-a lungul zidurilor sure. C. PETRESCU, S. 6. – Pronunțat: -li-er. substantiv neutrucolier

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicolier

colier  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colier colierul
plural coliere colierele
genitiv-dativ singular colier colierului
plural coliere colierelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z