colegatar definitie
- Vezi aici mai multe rimecolegatar
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucol
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuar
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutar
COLEGATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. [Cf. fr. colégataire]. substantiv masculin și feminincolegatar
COLEGATÁR, -Ă s. m. f. care moștenește împreună cu alții o avere lăsată prin testament. (< fr. colégataire) substantiv masculin și feminincolegatar
*colegatár, -ă s. (lat. col-legatarius). Jur. Care e legatar împreună cu alțiĭ. substantiv masculin și feminincolegatar
colegatár s. m., pl. colegatári substantiv masculin și feminincolegatar
COLEGATÁR, -Ă, colegatari, -e, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori. – Din fr. colégataire. substantiv masculin și feminincolegatar
COLEGATÁR, colegatari, s. m. Fiecare dintre persoanele care moștenesc împreună o avere lăsată prin testament. substantiv masculin și feminincolegatar
colegatáră s. f., g.-d. art. colegatárei; pl. colegatáre substantiv masculin și feminincolegatară
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicolegatar
| colegatar substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | colegatar | colegatarul | colegatară | colegatara |
| plural | colegatari | colegatarii | colegatare | colegatarele | |
| genitiv-dativ | singular | colegatar | colegatarului | colegatare | colegatarei |
| plural | colegatari | colegatarilor | colegatare | colegatarelor | |