colector definitie

COLECTÓR, -OÁRE adj. Care colectează fluide. // s.n. 1. Încăpere, recipient sau conductă pentru acumularea (temporară a) materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. Organ al rotorului unor mașini electrice având rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 3. Substanță organică folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. // s.m. și f. Achizitor de mărfuri, de produse etc. pentru stat, pentru o anumită instituție etc. [Cf. fr. collecteur]. adjectiv colector

COLECTÓR1 s. n. regiune a unui tranzistor având funcția de a colecta curentul principal. (< engl. collector, fr. collecteur) adjectiv colector

*colectór, -oáre adj. (lat. collector, care culege, d. colligere, a culege). Care adună (primește, întrunește): canal colector. S. m. Acela care primește cotizațiunile saŭ taxele (p. o loterie ș. a.), acela care vinde bilete de loterie. S. n., pl. oáre. Aparatu pe care-l freacă măturile unuĭ dinam ca să producă curentu electric. adjectiv colector

colectór2 (obiect) s. n., pl. colectoáre adjectiv colector

colector m. cel ce reunește sau culege. adjectiv colector

COLECTÓR1, colectori, s. m. Persoană care strînge sau achiziționează mărfuri, produse etc. pentru stat. adjectiv colector

COLECTÓR2, -OÁRE I. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide. II. s. n. 1. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând. 3. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. III. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc. (< fr. collecteur) adjectiv colector

colectór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. colectóri; adj. f., s. f. sg. și pl. colectoáre adjectiv colector

COLECTÓR, -OÁRE, colectori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) În care se adună, se colectează gaze sau lichide. 2. S. n. Încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor mașini electrice, care schimbă legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. S. m. și f. Persoană care strânge sau achiziționează de la producători mărfuri, produse etc. – Din fr. collecteur. adjectiv colector

COLECTÓR2, colectoare, s. n. Încăpere sau con­ductă pentru adunarea și conducerea lichidului sau gazelor în diferite sisteme tehnice. ◊ Colector de electricitate = corp metalic izolat care se în­carcă din mediul în care se găsește. Colector de unde electromagnetice = conductor izolat pus în legătură cu un aparat de înregistrare; antenă. adjectiv colector

COLECTÓR3, -OÁRE, colectori, -oare, adj. (Despre vase, tuburi, bazine) în care se adună, se colectează fluide. Toată apa căzută în timpul marilor furtuni nu are altceva de făcut decît să curgă, pe căi văzute sau nevăzute, spre torentul colector al Oltului. BOGZA, C. O. 106. Canal colector = canal care adună apele colec­tate de o rețea de canale, spre a le conduce într-un anumit punct. Necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier in canalul colector. CHICA, S. 534. adjectiv colector

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului colector

colector   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colector colectorul colectoare colectoarea
plural colectori colectorii colectoare colectoarele
genitiv-dativ singular colector colectorului colectoare colectoarei
plural colectori colectorilor colectoare colectoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z