colector definitie

COLECTÓR, -OÁRE adj. Care colectează fluide. // s.n. 1. Încăpere, recipient sau conductă pentru acumularea (temporară a) materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. Organ al rotorului unor mașini electrice având rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 3. Substanță organică folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. // s.m. și f. Achizitor de mărfuri, de produse etc. pentru stat, pentru o anumită instituție etc. [Cf. fr. collecteur]. adjectivcolector

COLECTÓR¹ s. n. regiune a unui tranzistor având funcția de a colecta curentul principal. (< engl. collector, fr. collecteur) adjectivcolector

*colectór, -oáre adj. (lat. collector, care culege, d. colligere, a culege). Care adună (primește, întrunește): canal colector. S. m. Acela care primește cotizațiunile saŭ taxele (p. o loterie ș. a.), acela care vinde bilete de loterie. S. n., pl. oáre. Aparatu pe care-l freacă măturile unuĭ dinam ca să producă curentu electric. adjectivcolector

colectór² (obiect) s. n., pl. colectoáre adjectivcolector

colector m. cel ce reunește sau culege. adjectivcolector

COLECTÓR¹, colectori, s. m. Persoană care strînge sau achiziționează mărfuri, produse etc. pentru stat. adjectivcolector

COLECTÓR², -OÁRE I. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide. II. s. n. 1. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând. 3. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă. III. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc. (< fr. collecteur) adjectivcolector

colectór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. colectóri; adj. f., s. f. sg. și pl. colectoáre adjectivcolector

COLECTÓR, -OÁRE, colectori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. (Despre vase, tuburi, bazine) În care se adună, se colectează gaze sau lichide. 2. S. n. Încăpere, recipient sau conductă pentru adunarea și conducerea lichidelor sau a gazelor în diferite sisteme tehnice. 3. S. n. Organ al rotorului unor mașini electrice, care schimbă legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior. 4. S. m. și f. Persoană care strânge sau achiziționează de la producători mărfuri, produse etc. – Din fr. collecteur. adjectivcolector

COLECTÓR², colectoare, s. n. Încăpere sau con­ductă pentru adunarea și conducerea lichidului sau gazelor în diferite sisteme tehnice. ◊ Colector de electricitate = corp metalic izolat care se în­carcă din mediul în care se găsește. Colector de unde electromagnetice = conductor izolat pus în legătură cu un aparat de înregistrare; antenă. adjectivcolector

COLECTÓR³, -OÁRE, colectori, -oare, adj. (Despre vase, tuburi, bazine) în care se adună, se colectează fluide. Toată apa căzută în timpul marilor furtuni nu are altceva de făcut decît să curgă, pe căi văzute sau nevăzute, spre torentul colector al Oltului. BOGZA, C. O. 106. Canal colector = canal care adună apele colec­tate de o rețea de canale, spre a le conduce într-un anumit punct. Necurățeniile luate de apă curgeau prin gratii de fier in canalul colector. CHICA, S. 534. adjectivcolector