COLECTIVITÁTE s.f. 1. Comunitate umană, grup de oameni care duc o viață colectivă; (p. ext.) societate. 2. Colectivitate statistică = totalitatea unităților statistice studiate pentru cunoașterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, numite caracteristici statistice, dar o mărime variabilă. [Cf. fr. collectivité]. substantiv feminincolectivitate
COLECTIVITÁTE s. f. 1. grup mare de oameni care duc o viață colectivă. ◊ societate. 2. ~ statistică = totalitatea unităților statistice studiate pentru cunoașterea fenomenelor sau proceselor economice, având unele trăsături comune, caracteristici statistice, dar o mărime variabilă. (< fr. collectivité) substantiv feminincolectivitate
*colectivitáte f., pl. ățĭ (d. colectiv; fr. collectivité). Calitatea de a fi colectiv. Adunare, societate: colectivitate socială. Epitet ironic partidului liberal (de cînd Eŭgeniŭ Stătescu a zis în cameră „noĭ sîntem o colectivitate”). substantiv feminincolectivitate
colectivitáte s. f., g.-d. art. colectivitắții; pl. colectivitắți substantiv feminincolectivitate
colectivitate f. adunare de mai multe persoane sau lucruri. substantiv feminincolectivitate
COLECTIVITÁTE, colectivități, s. f. Grup de oameni care trăiesc și muncesc în comun, p. ext. societate. – Din fr. collectivité. substantiv feminincolectivitate
COLECTIVITÁTE, colectivități, s. f. 1. Grup de oameni care trăiesc în comun, care duc o viață colectivă. 2. Societate. Educația sanitară in U.R.S.S. urmărește atingerea unui nivel de sănătate din ce în ce mai ridicat al individului și al colectivității. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 287, 2/4. substantiv feminincolectivitate
colectivitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | colectivitate | colectivitatea |
plural | colectivități | colectivitățile | |
genitiv-dativ | singular | colectivități | colectivității |
plural | colectivități | colectivităților |