colectivism definitie

COLECTIVÍSM s.n. Trăsătură a relațiilor sociale în care se exprimă colaborarea, unitatea și solidaritatea oamenilor, spiritul tovărășesc, comunitatea de interese și devotamentul față de cauza generală comună. [< fr. collectivisme]. substantiv neutrucolectivism

COLECTIVÍSM s. n. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese față de cauza generală comună. (< fr. collectivisme, rus. kollektivizm) substantiv neutrucolectivism

*colectivízm [!] n. (d. colectiv). Socializm [!], teoria socială care spune că statu (societatea) trebuĭe să fie proprietaru tuturor averilor pe care azĭ le aŭ particulariĭ. substantiv neutrucolectivizm

colectivísm s. n. substantiv neutrucolectivism

colectivism n. teorie socială care consistă a remite Statului orice proprietate particulară. substantiv neutrucolectivism

COLECTIVÍSM s. n. Doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt Subordonate celor ale unor colectivități sociale. – Din rus. kollektivizm, fr. collectivisme. substantiv neutrucolectivism

COLECTIVÍSM s. n. Concepție care are la bază prin­cipiu] proprietății obștești asupra mijloacelor de pro­ducție și al muncii în colectiv; această concepție că­lăuzește partidele comuniste și muncitorești în lupta pentru construirea societății noi, comuniste. substantiv neutrucolectivism