COLBĂÍ, colbăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) prăfui. [Var.: colbuí vb. IV] – Colb + suf. -ăi. verb tranzitivcolbăi
colbăĭésc și -uĭésc v. tr. (d. colb). Est. Umplu de colb, prăfuĭesc. verb tranzitivcolbăĭesc
colbuire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | colbuire | colbuirea |
plural | colbuiri | colbuirile | |
genitiv-dativ | singular | colbuiri | colbuirii |
plural | colbuiri | colbuirilor |