COLAȚIONÁ vb. I. tr. A confrunta o copie cu originalul; a verifica dacă un document este complet și corect. ♦ A compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. [Pron. -ți-o-. [< fr. collationner]. verb tranzitivcolaționa
COLAȚIONÁ vb. tr. a confrunta o copie cu originalul. ◊ a compara între ele manuscrise și ediții pentru a stabili variantele. (< fr. collationner) verb tranzitivcolaționa
colaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 colaționeáză verb tranzitivcolaționa
colaționà v. 1. a compara un text cu originalul; 2. a verifica dacă nu lipsesc foi la o carte. verb tranzitivcolaționà
COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I. Tranz. A confrunta un text original cu copia sau cu reproducerea lui pentru a stabili exactitatea acestora sau spre a constata asemănările și deosebirile existente. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. collationner. verb tranzitivcolaționa
COLAȚIONÁ, colaționez, vb. I. Tranz. (Cu privire la copii, transcrieri, reproduceri de texte) A compara, a confrunta între ele sau cu originalul, spre a verifica exactitatea sau spre a constata asemănările șideosebirile existente. Kogălniceanu... colaționa și da la lumină cronicile noastre. NEGRUZZI, S. I, 334. – Pronunțat: -ți-o-. verb tranzitivcolaționa
*colaționéz v. tr. (fr. collationner, d. collation, colațiune). Fac colațiunea (comparațiunea) a doŭă scrierĭ. A colaționa o carte, a te asigura că nu-ĭ lipsește nimica și că n´are greșelĭ. verb tranzitivcolaționez
colaționa | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)colaționa | colaționare | colaționat | colaționând | singular | plural | ||
colaționând | colaționați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | colaționez | (să)colaționez | colaționam | colaționai | colaționasem | |
a II-a (tu) | colaționezi | (să)colaționezi | colaționai | colaționași | colaționaseși | ||
a III-a (el, ea) | colaționează | (să)colaționai | colaționa | colaționă | colaționase | ||
plural | I (noi) | colaționăm | (să)colaționăm | colaționam | colaționarăm | colaționaserăm | |
a II-a (voi) | colaționați | (să)colaționați | colaționați | colaționarăți | colaționaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | colaționează | (să)colaționeze | colaționau | colaționară | colaționaseră |