colțuros definitie

colțorát, -ă adj. Cu multe colțurĭ, cu unghĭurĭ ascuțite: ce față colțoroasă! – Și colțu- și încolț- și colțoros și -uros. adjectiv colțorat

colțurát și -ós, V. colțorat. adjectiv colțurat

colțurós adj. m., pl. colțuróși; f. colțuroásă, pl. colțuroáse adjectiv colțuros

COLȚURÓS, -OÁSĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani etc.) Care are unul sau mai multe colțuri; plin de colțuri. 2. Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente; osos. – Colțuri (pl. lui colț) + suf. -os. adjectiv colțuros

COLȚURÓS, -OÁSĂ, colțuroși, -oase, adj. 1. (Despre pietre, bolovani, stînci) Care are colțuri (II 4), plin de colțuri. Se uită la suprafețele colțuroase ale pereților de stîncă, apoi la tufișuri. DUMITRIU, N. 149. Un potop de grindină colțuroasă și mare cit ouăle de gîscă începu să fie izbit de sus. VISSARlON, B. 223. ◊ (Adverbial) F i g. A desenat... un cerc mare, scriind înăuntru colțuros, cu zerurile sparte; 200. GALAN, Z. R. 313. ◊ Fig. (Despre fața oamenilor) Cu trăsături proeminente, osos. Față colțuroasă, osoasă avea bunica. STANCU, D. 7. adjectiv colțuros

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului colțuros

colțuros   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colțuros colțurosul colțuroa colțuroasa
plural colțuroși colțuroșii colțuroase colțuroasele
genitiv-dativ singular colțuros colțurosului colțuroase colțuroasei
plural colțuroși colțuroșilor colțuroase colțuroaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z