colțun definitie

călțún m. (ngr. kaltsúni și kartsúni, d. it. calzoni, pantalonĭ [calza, cĭorap], de unde și fr. caleçons, izmene; bg. d. ngr. kalcun. V. încalț, calțavetă. Cp. cu păun și săpun). Cor. Încălțăminte. Vest. Cĭorap mare țărănesc. Est (colțun). Cĭorap. substantiv masculin călțun

colțún, -áș, V. călțun, -áș. substantiv masculin colțun

colțún/călțún2 (ciorap) (înv., pop.) s. m., pl. colțúni/călțúni substantiv masculin colțun

colțun m. V. călțun. substantiv masculin colțun

COLȚÚN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunul-popii sau colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțun s. m.] – Din ngr. kaltsúni. substantiv masculin colțun

COLȚÚN, colțuni, s. m. (Mold.) Ciorap. Cu colțuni albi m-am încălțat. SEVASTOS, N. 12. Ta mătăsăria cea albă, colțunii, colanul și ce mai are. NEGRUZZI, S. I 32. ♦ Cantitatea de bani care încap într-un ciorap. Un colțun de galbeni. ȘEZ. IV 3. substantiv masculin colțun

!colțúnul-pópii/colțúnii-pópii (plantă) s. m. art. substantiv masculin colțunul-popii

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului colțun

colțun   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colțun colțunul
plural colțuni colțunii
genitiv-dativ singular colțun colțunului
plural colțuni colțunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z