colțos definitie

colțós, -oásă adj. Colțat, cu colțĭ marĭ. Fig. Agresiv, hărțăgos. adjectiv colțos

colțós adj. m., pl. colțóși; f. colțoásă, pl. colțoáse adjectiv colțos

colțos a. colțat (la fig.). adjectiv colțos

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. Cu colții ieșiți în afară; cu dinți mari. ♦ Fig. Bun de gură, arțăgos; obraznic, recalcitrant. – Colț + suf. -os. adjectiv colțos

COLȚÓS, -OÁSĂ, colțoși, -oase, adj. 1. Cu colții ieșiți în afară, cu dinții mari; colțat (I). 2. Fig. Bun de gură, arțăgos, care caută ceartă; îndrăzneț la vorbă, obraznic, colțat (2). Mitrea e colțos, nu se lasă ușor îngenunchiet. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 5/2. Fața colțoasă... rîdea la dînsul strîmb. CAMILAR, N- I 28. A făcut listă de oamenii mai tineri din comună și mai colțoși, iar aceștia au fost trimiși la oaste. PAS, L. I 305. adjectiv colțos