colțar definitie

colțár m. (d. colț). Bot. Gogoașă de ristic, gogoașă de tufă, bubușluĭ, gogoașă colțuroasă produsă pe frunzele și fructele stejarului (quercus infectoria) de înțepăturile uneĭ vespiĭ numită cynips gallae tinctoriae și uzitată în med. ca astringent și în industrie la făcut cerneală și la văpsit cenușiŭ și negru (V. hurlup). Încălțăminte cu colțĭ (cu ghimpĭ) ca să te suĭ pe munțĭ, pe stîncĭ. Colțan. S. n., pl. e. Scaun orĭ masă în treĭ colțurĭ de pus în colțu uneĭ camere. Un instrument tipografic de așezat literele în rîndurĭ egale (zis și vingălac). Echer de tîmplar, de rotar, de zidar ș. a. V. îndreptar. substantiv masculin colțar

COLȚÁR, (1, 2, 3, 4, 5) colțare, s. n., (6) colțari, s. m. 1. S. n. Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 2. S. n. (Reg.) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere. 3. S. n. Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 6. S. m. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni. – Colț + suf. -ar. substantiv masculin colțar

COLȚÁR, colțare, s. n. 1. Poliță de formă unghiulară sau triunghiulară, așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior (uneori fără uși) în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. Se găseau cîlți, buci și alte lucruri zăhăite prin cele poliți și colțare. CREANGĂ, A. 97. 2. Cui de fier pe care alpiniștii îl prind pe talpa încăl­țămintei ca să nu alunece pe zăpadă și pe gheață. substantiv neutru colțar

colțár1 (ramă pentru bocanci) s. m., pl. colțári substantiv neutru colțar

colțár2 (sobă, poliță, echer) s. n., pl. colțáre substantiv neutru colțar

colțár m. (d. colț). Bot. Gogoașă de ristic, gogoașă de tufă, bubușluĭ, gogoașă colțuroasă produsă pe frunzele și fructele stejarului (quercus infectoria) de înțepăturile uneĭ vespiĭ numită cynips gallae tinctoriae și uzitată în med. ca astringent și în industrie la făcut cerneală și la văpsit cenușiŭ și negru (V. hurlup). Încălțăminte cu colțĭ (cu ghimpĭ) ca să te suĭ pe munțĭ, pe stîncĭ. Colțan. S. n., pl. e. Scaun orĭ masă în treĭ colțurĭ de pus în colțu uneĭ camere. Un instrument tipografic de așezat literele în rîndurĭ egale (zis și vingălac). Echer de tîmplar, de rotar, de zidar ș. a. V. îndreptar. substantiv neutru colțar

COLȚÁR, (1, 2, 3, 4, 5) colțare, s. n., (6) colțari, s. m. 1. S. n. Poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. 2. S. n. (Reg.) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere. 3. S. n. Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț. 4. S. n. Echer. 5. S. n. Calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar. 6. S. m. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni. – Colț + suf. -ar. substantiv neutru colțar

colțar(iu) n. 1. dulap așezat într’un colț: o bucată de mămăligă din colțariu CR.; 2. stâlp de colț; 3. unealta zidarilor și dulgherilor de făcut unghiuri și de tras linii. substantiv neutru colțariu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului colțar

colțar   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colțar colțarul
plural colțare colțarele
genitiv-dativ singular colțar colțarului
plural colțare colțarelor
colțar   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular colțar colțarul
plural colțare colțarele
genitiv-dativ singular colțar colțarului
plural colțare colțarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z