cojocel definitie

cojocél n., pl. e. Cojoc mic. substantiv neutrucojocel

cojocél s. n., pl. cojocéle substantiv neutrucojocel

cojocel n. pieptarul țărancelor. substantiv neutrucojocel

COJOCÉL, cojocele, s. n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc (1) scurt, fără mâneci; pieptar, bundiță. – Cojoc + suf. -el. substantiv neutrucojocel

COJOCÉL, cojocele, s. n. Cojoc scurt, pînă la șold, de obicei fără mîneci; pieptar, bundiță. Prietenul meu [cățelul] sta întins la soare ca un cojocel castaniu lepădat pe pămîntul gol. SADOVEANU, N. F. 35. Cojocele de oaie albă cusute cu vărgi și cu triunghiuri de mătase neagră. ODOBESCU, S. I 483. Du-te... Să-mi aduci un cojocel. TEODORESCU, P. P. 580. substantiv neutrucojocel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicojocel

cojocel  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cojocel cojocelul
plural cojocele cojocelele
genitiv-dativ singular cojocel cojocelului
plural cojocele cojocelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z