Alege sensul dorit: coinac -substantiv masculin coinac -substantiv neutru

coinac definitie

coinac, coinaci s. m. (inrl. înv.) copil; adolescent. substantiv masculincoinac

coinác (-ce), s. n.1. Articulație în general. – 2. Gleznă. – 3. Zar. – 4. Sfoară de care se leagă o greutate sau o piatră, și care se folosește la pescuit sau pentru a coborî zmeul. – 5. Contragreutate. – 6. Membru viril. – 7. Flăcău, june. Tc. kainak „articulație” (Șeineanu, II, 141), cf. bg. kojnak și coi. substantiv neutrucoinac

coĭnác n., pl. e (turc. kaĭnak, articulațiune, încheĭetură). Munt. Cóccix. Os mic (arșic saŭ vertebră). Peatră [!] legată cu sfoară de aruncat peste ața unuĭ zmeŭ înălțat ca să-l prinzĭ (maĭ des numită praștie). substantiv neutrucoĭnac

coinac n. 1. noada șezutului, osul gleznei; 2. bulgăre de cărămidă de care se leagă o sfoară de apucat un smeu: se mai prinde smeul și cu coinacul ISP. [Turc. KAINAK, încheietură]. substantiv neutrucoinac

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicoinac

coinac  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coinac coinacul
plural coinaci coinacii
genitiv-dativ singular coinac coinacului
plural coinaci coinacilor
coinac  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coinac coinacul
plural coinaci coinacii
genitiv-dativ singular coinac coinacului
plural coinaci coinacilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z