coi definitie

coi2, coiesc (vulg.) I v. t. a trage pe cineva de testicule. II v. r. 1. a se foi de colo-colo fără rost. 2. a lenevi. substantiv neutrucoi

cói (coáie), s. n.1. Testicul. – 2. Contragreutate. – Mr. col’u, pl. coal’e, istr. col’e. Lat. cōleus (Diez, I, 132; Pușcariu 394; Candrea-Dens., 385; REW 2038; DAR); cf. alb. kulje „hernie”, it. coglia, prov. colh, v. fr. coil (fr. couille), sp. cojón.Der. coios, adj. (cu testicule mari). substantiv neutrucoi

coi1, coaie s. n. (vulg.) testicul substantiv neutrucoi

coi (pop.) s. n., pl. coáie substantiv neutrucoi

COI, coaie, s. n. (Pop.) Testicul. – Lat. coleus. substantiv neutrucoi

bătrânețe, coaie crețe, prov. (vulg.) parafrază a proverbului „bătrânețe, haine grele”, referitoare la tribulațiile senectuții. substantiv neutrubătrânețe

a strânge de coaie (pe cineva) expr. (vulg.) v. a strânge cu ușa (pe cineva). substantiv neutruastrângedecoaie

a-și da cu tesla în coaie expr. (adol., obs.) a se enerva, a se înfuria. substantiv neutruașidacuteslaîncoaie

a se învârti ca un coi în căldare / într-o găleată expr. (obs.) a se foi de colo-colo, a se agita fără rost. substantiv neutruaseînvârticauncoiîncăldare

trompă de elefant și coaie de nurcă expr. (vulg., glum.) meniu sofisticat. substantiv neutrutrompădeelefantșicoaiedenurcă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicoi

coi  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coi coiul
plural coaie coaiele
genitiv-dativ singular coi coiului
plural coaie coaielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z