COHLÉE s.f. Parte a urechii interne, formată dintr-un canal osos răsucit în spirală. [Pron. -le-e. / < fr. cochlée, cf. lat. cochlea – cochilie]. substantiv feminincohlee
COHLÉE s. f. organ al urechii interne dintr-un canal membranos răsucit în spirală. (< fr. cochlée) substantiv feminincohlee
cohlée (co-hle-) s. f., art. cohléea, g.-d. art. cohléei substantiv feminincohlee
cohlee substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cohlee | cohleea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | cohlee | cohleei |
plural | — | — |